E un ținut profund tragic. Aici nimic nu se întâmplă niciodată. Și din cauza asta toți tânjesc după puțină acțiune, după puțin suspans. Viața ar fi mult prea plicticoasă fără scandal. Ar fi de netrăit. Fără melodramă, fără vodevil, ar fi iadul pe pământ. Și asta e tragic.
Dar melodramele astea, crizele de dimensiuni cosmice prin care trec acești oameni, nu pot fi luate în tragic. Nu pentru că nu sunt reale – și nu sunt – ci pentru că ei și le doresc, nu suferă din cauza lor, ci prin ele, mulțumită lor.
(…)
Nimic serios nu se poate întâmpla în universul lui Caragiale pentru că universul lui Caragiale este construit curat realist, după banala realitate provincială și bovaristă românească bucureșteană, unde nimic serios nu se întâmplă niciodată și unde nu s-ar putea trăi fără să ne jucăm de-a oamenii mari sau importanți. Fără să ne jucăm de-a evenimentele.
Și cu cât e mai plicticoasă și mai provincială atmosfera de pe-aici, cu atât avem mai multă nevoie să ne imaginăm în roluri mărețe. E trist. E tragic de-a dreptul. Tragic și sigur, foarte spectaculos.
Ce este Conu’ Leonida dacă nu un delir nocturn, un studiu al fandaxiei? Și ce e Leiba Zibal altceva decât Conu’ Leonida? Un om stă închis în casă și câte gânduri nu încep să-i treacă prin cap noaptea? Și uite așa dă în ipohondrie și fandaxia-i gata
Spectacol de comedie proiectat la Happy Cinema, recomandat persoanelor cu vârsta de peste 14 ani.
